Chemarea lui Iisus - Arsenie Boca

I.

Voi, care nu ştiurăţi ce-i binele în viaţă

Şi nici căldura sfântă ce inima dezgheaţă,

Voi, care în durere aţi suspinat şi-aţi plâns

Şi cântul fericirii în inimi vi s-a stins,

Veniţi, Stăpânul lumii, Iisus, vă cheamă-ntruna

Şi mâinile-Şi întinde s-astâmpere furtuna.

II.

Voi, pentru care viaţa n-a fost decât un chin

Şi zâmbetul durere, iar râsul un suspin,

Voi, ce-aţi ascuns trecutul sub lespezile reci

Şi plângeţi fericirea ce aţi pierdut în veci,

Veniţi cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,

Găsi-veţi mângâiere la sânul lui Iisus.

III.

Voi toţi, care în viaţă aţi căutat uitarea

Păcatelor în cupa, ce v-o întinse desfătarea

Şi surzi aţi fost la glasul ce cobora de sus,

Azi, până mai e vreme, vă-ntoarceţi la Iisus ;

Spuneţi-I Lui durerea şi El va va-ntări,

Povara vieţii voastre cu El veţi împărţi.

IV.

Voi, care nu ştiurăţi ce-i adevărul viu

Şi-n aiurare spuneţi că cerul e pustiu,

Sătui de-nţelepciune, o, voi ce va trudiţi

Să dărâmaţi şi-n urmă nimic să nu clădiţi,

Rugaţi-va, şi-atunci ca să simtiţi nu-i greu

Şi-n cer, şi-n jurul vostru, şi-n voi pe Dumnezeu.

V.

Oricare-aţi fi în pace, veniţi, veniţi la El,

Pe nimeni niciodată n-a izgonit defel ;

Cu milă vă primeşte şi braţele-Şi întinde,

În dragostea-I cerească Iisus pe toţi cuprinde ;

La pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncălziţi,

Iisus este-nvierea, veniţi la El, veniţi !

Adăugat de: Gavriil Stiharul

vezi mai multe poezii de: Arsenie Boca