CHEMARE TAINICA

luni, 06 aprilie 2015

CHEMARE TAINICĂ


Cât de departe sunt în nemurire
Anii dintâi, copilăria mea,
Privirea încărcată de uimire
Şi-ncrederea că veşnic va dura
Această stare de neprihănire
Cu flori de măr şi fluturi albi de nea.

Am fost copil de mult şi am uitat.
Zadarnic vreau să ştiu să mă mai joc
Cu soldaţei de plumb, plini de noroc,
Ce toate luptele le-au câştigat.

Au câştigat şi marea bătălie
Purtată cu necruţătoarea vreme.
Ei sunt şi-acum ascunşi într-o cutie
Şi nu cunosc galactice dileme.

Cât de departe sunt în amintire
Anii de vis ai tinereţii mele.
Nemărginita sete de iubire,
Zorii de zi coborâtori din stele
Şi ampla stare de neistovire
Ce o simţeam în zilele acele.

Au fost demult, aproape i-am uitat.
Tot alergând m-am risipit zadarnic.
Si timpului i-am fost numai paharnic
La un festin prea mult întârziat.

Am scotocit în lumea interzisă
Şi-am regăsit acelaşi dor mereu.
Dorul de clipa ce mi-a fost promisă,
Când voi iubi intens, adânc şi greu.

Cât de aproape sunt acum de mine
Anii aceştia care mi-au rămas!
Clipele-mi par a fi acum mai pline.
Acum te ştiu şi simt cum sunt atras
De ochii tăi ce ştiu să mă decline
Şi să-mi conjuge fiecare pas.

Întregul cer s-a răsturnat deodată.
Simt cum mă arde marea mea iubire
Şi numai fiinţa mea e vinovată
Că sunt un punct într-o nemărginire.

Sunt ca un vultur cotropit de zarea
Ce-abia se vede printre depărtări.
Mi-e dor adânc de ochii tăi ca marea.
Sunt sclav supus al tainicei chemări.

---

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

---

Comentarii:

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

Înapoi