femeia m-a făcut să renunț temporar la băutură
și acum scula se scoală
mai bine.
totuși, lucrurile se schimbă peste noapte –
în loc să ascult Șostakovici și
Mozart printr-o ceață densă de fum
nopțile se schimbă, apar noi
complexități:
mergem cu mașina la Baskin-Robbins,
31 de arome:
Rocky Road, Bubble Gum, Sorbet de caise, Cheesecake
cu căpșuni, Ciocolată cu mentă...
parcăm afară și ne uităm la oamenii
înghețatei
niște oameni foarte sănătoși și mulțumiți,
niciun potențial sinucigaș la orizont
(probabil chiar votează)
și îi spun
„dacă m-ar vedea băieții intrând acolo? dacă
află că intru să-mi iau o cupă cu înghețată, nuci și piersici?”
„hai, fricosule”, râde ea și intrăm
și stăm alături de oamenii înghețatei.
niciunul dintre ei nu înjură sau nu amenință
vânzătorii.
nu par să aibă mahmureli sau
nemulțumiri.
mă neliniștește valul acela de calm și seninătate
care plutește în jur. mă simt ca un lepros la un
concurs de frumusețe. în cele din urmă ne luăm înghețata și
stăm în mașină și o mâncăm.
trebuie să recunosc că e chiar bună. o lume nouă
și curioasă. (toți prietenii îmi spun că arăt
mai bine. „arăți bine, omule, credeam că
o să mori acolo, la un moment dat...”)
– acele 4.500 de nopți întunecate, închisorile,
spitalele...
iar mai târziu, în acea noapte,
se ivește ocazia pentru sculă, ocazia pentru
dragoste, și e glorios,
lung și adevărat,
iar după aceea vorbim despre lucruri simple;
cu capetele lângă fereastra deschisă prin care
pătrunde lumina lunii, dormim în brațele
celuilalt.
oamenii înghețatei mă fac să mă simt bine,
pe dinăuntru și pe dinafară.
Distribuie: