O poezie aproape inventată - Charles Bukowski

Te văd bând apă de la o fântână cu niște mâini
albastre și minuscule – nu, mâinile tale nu sunt minuscule,
sunt mici –, iar fântâna e în Franța,
unde mi-ai scris ultima scrisoare și
eu ți-am răspuns, dar n-am mai auzit nimic de la tine.
Scriai poezii nebunești despre
ÎNGERI ȘI DUMNEZEU, totul cu majuscule, și
cunoșteai artiști celebri, iar cei mai mulți
dintre ei îți erau iubiți; iar eu îți răspundeam: e în regulă,
dă-i bătaie, intră în viețile lor, nu sunt gelos
pentru că nu ne-am întâlnit niciodată. Am fost aproape
unul de altul în New Orleans, la o jumătate de stradă distanță,
dar nu ne-am întâlnit, nu ne-am
atins niciodată. Așa că ai plecat cu cei celebri și ai scris
despre cei celebri și, desigur, ai descoperit
că cei celebri își fac griji pentru
faima lor – nu pentru tânăra frumoasă din pat
cu ei, care le oferă asta și apoi se trezește
dimineața ca să scrie poezii cu majuscule despre
ÎNGERI ȘI DUMNEZEU. Știm că Dumnezeu e mort, așa
ni s-a spus, dar ascultându-te pe tine, nu mai eram sigur. Poate
că totul venea de la majuscule. Erai una dintre
cele mai bune poete și le spuneam editorilor:
„Luați-o, publicați-o, e nebună, dar e
magică. Nu există minciună în focul ei.” Te-am iubit
așa cum un bărbat iubește o femeie pe care n-o atinge niciodată,
căreia doar îi scrie și cu care păstrează mici fotografii. Te-aș fi
iubit mai mult dacă aș fi stat într-o cameră mică, rulându-mi
o țigară, și te-aș fi auzit pișându-te în baie,
dar asta nu s-a întâmplat. Scrisorile tale au devenit tot mai triste.
Iubiții tăi te-au trădat. „Copilo”, ți-am scris, „toți
iubiții trădează”. N-a ajutat la nimic. Spuneai
că ai o bancă a plânsului, lângă un pod,
iar podul trecea peste un râu, și stăteai pe banca
plânsului în fiecare noapte, plângându-i pe iubiții care
te răniseră și te uitaseră. Ți-am scris, dar n-am mai
auzit nimic de la tine. Un prieten mi-a scris despre sinuciderea ta
la trei sau patru luni după ce s-a întâmplat. Dacă te-aș fi cunoscut,
probabil că aș fi fost nedrept cu tine, sau tu
cu mine. A fost mai bine așa.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski