Hemingway a uitat în tren o geantă cu manuscrise,
manuscrise care n-au mai fost recuperate niciodată.
nu-mi pot imagina agonia prin care a trecut,
dar azi-noapte am scris un poem de trei pagini
cu acest computer
și datorită lipsei mele de răbdare și
inexperienței
și neatenției cu care am folosit comenzile
de pe tastatură
am reușit oarecum să fac poemul să dispară
pentru totdeauna.
credeți-mă, o asemenea performanță e greu de realizat
chiar și de un novice,
dar, cumva, am reușit să realizez chestia
asta.
acum, chiar nu cred că cele trei pagini erau nemuritoare,
dar erau acolo câteva versuri de-o impertinență înnebunitoare,
pierdute deja pentru totdeauna.
iar asta doare, doare mult, e ca și cum, din greșeală,
aș fi spart o sticlă cu un vin
bun.
iar dacă te mănâncă undeva să scrii despre chestia asta,
nu vei scoate nicidecum la lumină o poezie bună.
dar m-am gândit că poate unii-s curioși să aibă o idee despre
așa ceva.
dacă nu, cel puțin au citit aceste rânduri până aici
și poate vor afla lucruri mai folositoare citind
în continuare.
să sperăm că da, de dragul dumneavoastră
și-al
meu.
Distribuie: