Frumusețea (traducere de Petru Dincă) - Charles Baudelaire


Frumoasă sunt cum este un vis cioplit în piatră,
Şi sânii mei de care atâţia se striviră,
Poetului o dragoste tăcută îi inspiră,
Asemenea materiei, nepieritoare, vastă.

Ca sfinxul ne-nţeles domnesc pe bolta naltă;
Am inima de gheaţă şi-s albă cum sunt crinii;
Urăsc orice mişcare ce deplasează linii,
Şi nu plâng niciodată, şi nu râd niciodată.

Poeţii, înaintea solemnităţii mele,
Pe care o-împrumut semeţilor coloşi,
Îşi vor petrece viaţa în studii austere;

Căci am, spre-a-i fascina pe-aceşti amanţi sfioşi,
Oglinzi adânci în care mult mai frumoase-s toate:
Seninii mei ochi limpezi, lucind fără de moarte.

Adăugat de: Petru Dincă

vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.