Descântec - Cezar Baltag

Ieși omul negru
din negru bordei,
luă secure neagră
cu negru temei.

Merse la pădure,
tăie negru lemn,
neagra lui secure
are-un negru semn.

Făcu un plug negru
cu negru brăzdar,
din copacul negru
negre păsări sar.

Luă jugul negru,
îl pune pe boi,
boii înnegriră
de tot amândoi.

Trase brazdă neagră
în pământul greu,
lumea era neagră
și-nnegrea mereu.

Brazda el o-ntoarse
și negrul se sparse.

O femeie albă
atunci se sculă
și pletele albe
și le pieptănă.

Luă o vadră albă
și la puț porni,
mâna era albă,
apa înnălbi.

Și din apa albă
luă și bău,
fața ei cea albă
și mai albă fu.

Pe poteca albă
cum venea-înapoi
cântau vrăbii albe
într-o albă Joi.

Joia înflori
și albul vorbi.

Vineri la Sumedru
la-înnoptatul slab,
albul trecea negru,
negrul trecea alb.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Cezar Baltag



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Muțumic! :)
Adina Speranta
sâmbătă, 29 mai 2021



@Adina Speranta
:)
-Să nu fii de deochi!

Spor!
narcispurice
joi, 27 mai 2021