Sublimul înfăptuit,
pustiul desăvârşit,
nimeni dar nimeni,
deci nimic nicăieri,
cetatea perfectă,
cetatea mult visată,
ici colo stafii rătăcite,
fac de strajă grăbite;
totul este adormit,
tăcerea-i peste tot,
pluteşte minciuna,
precum şi răceala;
mulţimi amorfe,
cipate, dirijate,
de zeităţi pocite,
lacome, despotice;
e soarta poporului,
în cetatea viitorului,
cârtiţe pline de tină,
nevăzute-n lumină,
în palida lumină,
de lună ce suspină.
vezi mai multe poezii de: spanualexandrina
Detalii poezie:
Distribuie pe: