Mai - Cesar Vallejo

Domesticul fum, în zori, își descântă
pe miriști mirosu';
băcița găteje adună și cântă,
strigând aleluia!
Roșiatic și roșu.

Abur de cuhnă, dejun pregătit
de fluturi în astă-auroră vitează.
Luceafărul ultim, ce pleacă grăbit,
o bea și, deja, l-amețește dulceața;
Lunaticul puști tânjind dimineața
pe-un colț de crepuscul visează.

Sunt pofte aprinse pentru masa de prânz,
să bei din pârâu, să fugi să te-ascunzi!
Să fluturi cu fumul pe bolta înaltă;
și toamnei, pe vânt, să-i fii un desfrâu,
căutând câte-o Ruth* divină, curată,
ce-și lasă fiorul blândeții-nspicate
sub mirul ebraic din lanul de grâu!

Pe umăr, cuminte, o coasă zurlie,
hectarele - semn de trufie,
la Irichugo* merge țăranul, sub crug.
Și-n fiecare braț ce seamănă c-un jug
se-nvâltorează feroasa-i sevă palpitând,
ce în sforțarea creatoare scânteiază,
precum un tragic diamant smuls din pământ,
prin porii mâinii veșnic trează,
ce n-a bizantinizat mănușa, încă.
Sub verzi arini un arc se conturează
- o cruciadă de fructe-n metastază!

O tânără ce-și plânge
doinita limbă-n zori de sânge,
culege - o, Venus cea sărmană! -
crudace lemne-nmiresmate
cu brațele ei nude și bărbate,
sculptate în aramă.
În timp ce o vițea,
înnebunită de cățea,
pe pantele cutezătoare
fuge, dând zilei roditoare
un imn vergilian, smuls din talanga sa!

În fața unui coviltir,
bunicul indian fumează;
și-n muntele-amurg de trandafir,
altarul primitiv se tămâiază
cu-aromă de tabaco*.
Așa apare fantasticul respir
al epopeicului huaco*,
aroma mitică din lotușii de-aramă,
albastrul fir ce suflete destramă!

traducere - g.Cristea

Notă*
Irichugo - cuvânt care reprezintă o zonă rurală în apropierea orașului Santiago de Chuco, Peru. Toponimul provine din cultura Culli (numită și Ilinga) - o limbă dispărută, care se vorbea în zonele muntoase andine din nordul Peruului.
Ruth - este una dintre cele cinci femei menționate în genealogia lui Isus găsită în Evanghelia după Matei
tabaco - tutun
huaco - este numele generic, dat în Peru, în mare parte vaselor de pământ și altor lucrări de ceramică fină, realizate de către popoarele indigene din America Latină, găsite în situri precolumbiene, cum ar fi locațiile de înmormântare, sanctuare, temple și alte ruine antice.


Mayo
por César Vallejo

Vierte el humo doméstico en la aurora
su sabor a rastrojo;
y canta, haciendo leña, la pastora
un salvaje aleluya!
Sepia y rojo.

Humo de la cocina, aperitivo
de gesta en este bravo amanecer.
El último lucero fugitivo
lo bebe, y, ebrio ya de su dulzor,
¡oh celeste zagal trasnochador!
se duerme entre un jirón de rosicler.

Hay ciertas ganas lindas de almorzar,
y beber del arroyo, y chivatear!
Aletear con el humo allá, en la altura;
o entregarse a los vientos otoñales
en pos de alguna Ruth sagrada, pura,
que nos brinde una espiga de ternura
bajo la hebraica unción de los trigales!

Hoz al hombro calmoso,
acre el gesto brioso,
va un joven labrador a Irichugo.
Y en cada brazo que parece yugo
se encrespa el férreo jugo palpitante
que en creador esfuerzo cuotidiano
chispea, como trágico diamante,
a través de los poros de la mano
que no ha bizantinado aún el guante.
Bajo un arco que forma verde aliso,
¡oh cruzada fecunda del andrajo!

La zagala que llora
su yaraví a la aurora,
recoge ¡oh Venus pobre!
frescos leños fragantes
en sus desnudos brazos arrogantes
esculpidos en cobre.
En tanto que un becerro,
perseguido del perro,
por la cuesta bravía
corre, ofrendando al floreciente día
un himno de Virgilio en su cencerro!

Delante de la choza
el indio abuelo fuma;
y el serrano crepúsculo de rosa,
el ara primitiva se sahúma
en el gas del tabaco.
Tal surge de la entraña fabulosa
de epopéyico huaco,
mítico aroma de broncíneos lotos,
el hilo azul de los alientos rotos!

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Cesar Vallejo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.