Ceas bătrân și surd - Sorin Cerin

Speranțe răstignite,
apasă greu,
limbile scorojite,
ale unui Ceas bătrân și surd,
ce-și amintește și acum,
printre sughițuri de regrete,
timpurile tinereții,
ruginite acum,
când era Oră Exactă,
și toate Visele,
de pe peronul prăfuit,
al unei Gări a Absurdului,
se conformau ordinelor sale,
despărțindu-se de trenul,
care le ducea Viața,
către Trecut,
fără să poată crede atunci,
când se afla,
în Inima de Vânt,
ale acelor Vremuri,
că va deveni el însuși,
un Trecut.

Adăugat de: Sunshine

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.