Suflările tale
sunt moi şi calde,
inima îmi răvăşeşte gândul
că pot înflori
în ninsoarea ta.
Copilăria mea umblă desculţă
în freamătul nins al iernii
şi lumea o iubeşte.
Iubesc ninsoarea asta...
Ce vină are iarna,
că înfloresc
în ninsoarea ta?
Suntem între cer
şi ninsoare,
suflările tale albe
îmi încălzesc
braţele de fildeș.
Am scos din cufărul de ninsori
păpuşa.
Ne cântă despre ghioceii
mai tineri ca noi
care ne-au înflorit tâmplele,
eu îi şoptesc ceva, un basm
despre luceafărul care
umbla desculţ prin praful de stele.
Nu mai schimba povestea, îmi zise, e iarnă!
Şi lasă-mă să cobor încet,
să alerg
prin zăpezile anotimpului;
sunt moi şi calde
în ninsoarea ta.
vezi mai multe poezii de: Camelia Oprita
Detalii poezie:
Distribuie pe: