Ce tăvălug de gânduri

marți, 17 august 2021

Ce tăvălug de gânduri,noapte zbuciumată,
Eu,trupul tău,Zeiță,nu-l voi uita vreodată
S-a spulberat iubirea ca și cum n-ar fi fost,
Și nu mai am pe lume,de astăzi niciun rost.

Ce tăvălug de gânduri,ce-absurdă încercare
Să vezi iubirea vieții topindu-se în în zare,
Povara-i mult prea mare,mă simt abandonat,
Dar știu,de astă-dată doar eu sunt vinovat.

Ce tăvălug de gânduri mintea impresoara,
Si-n depărtări,ce jalnic se-aude o vioară,
Dar marea fremaătândă,cu al său rece val
Parcă mă trezește din cel absurd coșmar,

Ce tăvălug de gânduri,zac pe nisipul fin,
Cătând pe cerul nopții o urmă de destin
Pe care să-l invoc în cel din urmă ceas,
Mă amagesc,desigur,e tot ce mi-a rămas!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.