începutul cumplitului - Cassian Maria Spiridon

vine
se rostogoleşte de neoprit
începutul cumplitului
sigur
pe lauri
pe victoria sa
nici îngerul nu-l poate
încremeni între
hulubii vestitori

stăpînii golului
ai văzduhului brăzdat
de sunetul de metal
cu o vibraţie ce înspăimîntă
alungă orice speranţă
în faţa cumplitului
cine să-şi pună
pavăză pieptul

întunecate sunt lacrimile
timpului prin care străbatem
şi focul se întunecă
îşi pierde vigoarea
abia pîlpîie/ se stinge
cînd suflă cumplitul
e strigătul
copilei dispărute

neaşteptat
ca avalanşa în munţii
încărcaţi de proaspete ninsori
în chinga albă a zilei
cînd uitarea
va cuprinde inimi
vor amuţi şi clopotele-n schit

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.