Pe dig, în întunericul verii, un bărbat și o fată stau,
Ea pe genunchiul lui și se privesc față în față
Vorbind unul cu celălalt fără cuvinte, cântând ritmuri în tăcere unul altuia.
O pâlnie albă brăzdează amurgul albastru de la o barcă care pleacă,
Jucându-și reflectorul, nedumerit, brusc, peste o dungă verde,
Și doi pe dig își păstrează tăcerea, ea pe genunchiul lui.
Distribuie: