Luna timpurie - Carl Sandburg

Luna-prunc, o canoe – o canoe argintie purtând un prunc indian
– plutește neîncetat prin ținutul vestic al indienilor.
Un cerc de vulpi argintii, o negură de vulpi argintii,
stau neclintite în jurul lunii indiene.
O stea galbenă – un mesager – și șiruri de stele albastre
– alți mesageri – formează un lanț de veghetori.
O, vulpi, lună-prunc, mesageri, voi sunteți tabloul memoriei,
scrierea albă ca focul ce înfățișează, în această noapte, visele Omului Roșu.
Cine stă ghemuit, cu picioarele încrucișate și brațele strânse la piept,
înfruntând cu privirea chipul lunii și chipurile stelelor dinspre Apus?
Cine sunt acele năluci din Valea Mississippi, cu frunți de aramă,
călărind ponei vânjoși în miez de noapte –
fără frâie, cu brațe iubitoare îmbrățișând gâturile cailor,
parcurgând în noapte o potecă veche și lungă?
De ce se întorc ele mereu atunci când vulpile argintii stau în jurul lunii timpurii
– un prunc argintiu – în ținutul vestic al indienilor?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.