Jambiere de piele - Carl Sandburg

Ei au luat globul pământesc
și l-au transformat într-un lucru mărunt.

Erau legați de pământ și de cai;
erau legați de mările cele mici.
Au schimbat, au modelat și au sudat;
au sfărâmat vechile unelte și au făurit
altele noi; străbat fâșiile albe
ale tărâmului norilor; se lovesc
de clopotele scufundate ale cartaginezilor
și fenicienilor:
stăpânesc
cea mai puternică mare
ca pe un lucru ce poate fi mânuit.

Pământul era o chemare batjocoritoare;
acum e încins cu fire și prins în rețele
de oțel; de la Pittsburg la Vladivostok
e o călătorie de fier într-o casă în mișcare; de la
Ierusalim la Tokyo e o distanță măsurată;
iar ei vorbesc noaptea, prin furtună și sare,
prin vânt și război.

Au numărat milele până la Soare
și până la Canopus; au cântărit o mică
stea albastră ce apare în colțul
de sud-est al cerului, într-o misiune prevestită.

Vom cerceta marea din nou.
Vom cerceta stelele din nou.
Nu există bariere în cale.
Nu există sfârșit pentru plan și pentru indiciu,
pentru goană și pentru sete.
Motoarele bubuie, jambierele de piele
și hainele de piele așteaptă:
Sub mare
și spre stele
pornim.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.