Captivă

luni, 07 mai 2018

Captivă am rămas la tine-n ochi,
Desculță merg pe pietre să mă vezi,
Te strig cu strigăt ascuțit de fluier,
Să mă auzi, prin lume când cutreieri.
Călătorind prin spații infinite,
Încotro te îndrepți, spre ce redute,
Ce ținte ți-ai propus să cucerești,
Când eu te-aștept în prag, de ce nu vezi?
Nu vezi, nu mă auzi și nu mă simți,
Sunt eu, cea care te aștept demult,
Poate că undeva pe drum, în vreo secundă,
Târzii noștri pași , pierduți în umbră,
Se vor găsi la ceasul unui vis,
Să ne-ntâlnim așa cum ne-a fost scris.
Dacă nu vi, dacă n-auzi chemarea,
Perechea mea menită-n cer, uitarea,
Să vină peste noi, atât cât seara,
În pat să nu ne fie somnul greu,
Și-n vis să nu avem păreri de rău.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.