un cântec lin, de liră, dinspre cer coboară
coboară-n noaptea noastră, de-acolo, dintre astre,
e-o armonie dulce, cu unduiri albastre,
ce-aduce-n tonul cald, miros de primăvară!
sau poate este vântul care trecând suspină
și mângâie copacii ce-așteaptă triști și goi
să vină primăvara, cu-a frunzelor lumină
și cu pământul reavăn, mustind a flori și ploi!
ori este un suspin din noaptea boreală,
de-acolo, dintre stele de unde îngeri plâng
din lacrimile lor să facă primăvară
și-ale lor suspine, până la noi, ajung!
eu cred că mai degrabă, este însuși Orfeu,
ce cheamă primăvara în nopțile albastre,
iar sunetu-i se-aude de-acolo, dintre astre
de-ai crede că în noapte, suspină Dumnezeu!
atunci, pe cerul lumii, în noaptea boreală,
se văd culori ce curg, în armonii de liră
și-acolo, printre stele, se-aude cum respiră
din lacrimi vii de îngeri, o altă primăvară!
In vechiul Egipt, Anul Nou era sarbatorit in momentul in care Nilul iesea din matca, fapt care se petrecea pe la sfarsitul lunii septembrie. Fara revarsarea Nilului recoltele nu ar mai fi existat.
Citate şi Maxime:
Lumea nu-i decât un Nicăieri universal. Emil Cioran
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: