Cântec

miercuri, 07 mai 2025

Un picur care cade și se topește,
un picur peste vremea de afară,
blând îmi șoptește despre bărbatul în halat
că fără de halat nu știu să-l fi iubit.

Nu mă uita, mai cheamă-mă la tine
și nu-mi da iară gropi ca să dezgrop,
nu-mi pune iar pământ pe fața fină
că-i soarele pe cer răscopt.

Iubite, ce-ai avut tu tezaur e
albastrul sufletului aprins,
drept casă ai avut tainicele izvoare
din care gura mea adesea a băut.

Îmi amintesc de tine ca de-un înger
cu aripi mici pe-atunci, fără pereche,
acum te văd un vultur înfipt în stâncă,
eu pragul vieții tale mereu am să-l trec.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.