Când plâng împreună cu roua de seară
Pe casă, cu ochii lipiți de un jgheab
Pun unii ligheane la scocuri pe-afară
Iar alții dorm ca ziarele-n geam
Bărbații descresc, apoși și prunciți
Se-ntorc în scutec și cheamă și-o barză
Și-ar vrea iarăși hăul, când hăul de-aici
E-o punte, un lup, o capră și-o varză
O vino tu, cu vinul tău
Cu pâinea ta de-mpărtășanii
Să împărțim frățește-un rău
Și în genunchi să-l punem prin metanii
Acum, în Edenul frumos zăvorât
Plouă cu chei în vise frumoase
În pivnițe-apar ciuperci ce surâd
Iar carnea mea trage de drugii din oase
Și urlă strivită-ntre Taină și Cină
Când bea din sânge focul incert:
Ți-e duhul prea mare Stelară Fosilă
Și-am vrea să pătrundem întregul în sfert
Te caut, mă cauți, eu ac, tu Cămilă
Tu-n carul cu fân iar eu în deșert
Tu treci peste roua de sânge cu milă
Eu pipăi cu-n deget o gaură-n piept
O vino tu, cu vinul tău
Cu pâinea ta de-mpărtășanii
Să împărțim frățește-un rău
Și în genunchi să-l punem prin metanii
Căci trupu-mi e-o cușcă de carne și-un corb
O gherlă săpată în sare amară
O, pune un deget pe drudji, ca pe corzi
Și fă pușcăria să sune-a ghitară!
vezi mai multe poezii de: solovei
Detalii poezie:
Distribuie pe: