Când mă trezesc în zori de zi
Isuse Doamne, fă-mă-n stare
Să-Ţi văd dragostea Ta mare,
Tot reflectând... spre-a auzi
Că-n viaţă totu-i, o chemare!
Să văd cum iarba legănândă
Se unduieşte... -n val de vânt
Spre dezvoltare luând avânt,
Şi-n adierea cea mai blândă
Uşor se pleacă spre pământ.
Şi să constat cum împreună
Mulţimi de specii toate cresc
Şi toate-s mândre şi-nfloresc,
Un amalgam, ce-şi încunună
Chemarea ce şi-o împlinesc.
Să văd cum florile-şi deschid,
Aşa cum ele-au fost menite
La vremuri şi sorţi împlinite,
A lor petale, tot mai splendid,
Şi tot mai scump împodobite.
Când mireasma-şi răspândesc
Şi-al lor balsam totu-nfăşoară
În spaţiul care le-nconjoară...
Să văd cum voia-Ţi împlinesc
Până-n amurgul lin de seară!
Şi-oricine-n suflet nu priveşte
Prin flori, culori de curcubeu
Influienţând,... viaţa-i mereu,
Cu mintea nici nu preţuieşte
Ce-i dragostea lui Dumnezeu!
vezi mai multe poezii de: Duverna
Detalii poezie:
Distribuie pe: