Cǎlǎtor în timp

Autor:samoila


Adăugat de: samoila

vineri, 22 ianuarie 2016

Când timpul ne pǎrǎseşte veşnicia îi ia locul
Viaţa obosit-adoarme accesând în vis norocul
Rostul raţiunii piere hǎrţuit de toropealǎ
Simţul cade în neştire pe aripi de îndoialǎ.

Doar tǎcerea ancestralǎ pedepseşte fiinţarea
Aruncând-o în abisul ce-i conferǎ alterarea.
Declinarea rǎstignirii e jǎratic peste sfânt
Pironit în suferinţa tainei pe tainǎ mormânt.

Cǎlǎtor în timp demonic ceasul nu bate tic-tacul
Plânge visul sǎu statornic cu lacrimi roşii ca macul,
Stropul de tristeţe tristǎ udǎ o cutǎ bǎtrânǎ
Pe care timpul danseazǎ cu o plǎcere nebunǎ.


vezi mai multe poezii de: samoila


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Interesante versuri. Semn de lectură las și eu.
mirimirela
duminică, 24 ianuarie 2016



L-aș un semn de trecere, am lecturat cu plăcere !

Cu drag !
M Horlaci
vineri, 22 ianuarie 2016