Bragagiu - creaţii proprii

Rândunele-n căi de rază
Alicesc ducând depeșe:
Doamna Vară aranjează
Pensulele de cireșe.

Aud cineva că strigă
Ajutor cerând ori jale,
Iar eu mă găsesc chiar lângă...
Cad petale, cad petale.

Când întunericul pătrunse
În partea-ncercuită-n zare
Ca înțelesurile-ascunse
Stele clipiră-n fremătare.

Vele-atârnă pe catarge
Ca și traistele goale
Și speranța mi se sparge
De o tihnă fără jale.

C-orice noapte - o poveste
Se-nstelează-n țesătura
Vălului ce curge peste
Liniște-nrouându-i gura.

Nici cuvinte de ediții,
Nici banalele voroave
Nu se leagă-n propoziții
Să înceapă măcar snoave.

Împlinirea Lunii
Pe pământ se toarnă
Candela cum pune
Sufletu-n icoană.

Îmi pătrunde până-n cuget frigul,
Haina-mi este jilavă în vânt,
Doamne, Tată, sunt atât de singur
În această beznă pe pământ.

Pe strada-n bezna de tăciune
S-aud cum urmele pășesc
Și parcă, parcă s-ar opune,
Dar iată, iată se grăbesc.

Entuziasmul strigă, entuziasmul joacă,
Haine s-aştern pe cale şi frunze de finici
Ca Regele pe moale fără dureri să treacă
Vărsând milostivirea pe goi şi pe calici.