Bragagiu - creaţii proprii

Spuse scrise-n sentimente,
Slovă de-obiceiuri roasă,
Nu-s vechimi de pergamente
Într-o vreme luminoasă.

Din hăţişuri tăinuite,
Din uitări adânc lăsate,
Ies cuvinte negândite,
Slovele necuvântate.

Iar sunt închis de Labirintul,
Nesăbuitul Minotaur,
Unde-amintește greu pământul
A sânge, lacrimă și aur.

Înmuguresc în orice seară
Slovele încă tremurânde
Ca basmele să se perinde
Din primăvară-n primăvară.

Parcă ne trimit depeșe
Stelele din taina nopții
Dimineața ca-n cireșe
Să le răscitim cu toții.

Simt, Doamne-n mine-un vers se-ngână
Ca basmu-n sufletul de seară
Şi-n greutatea de ţărână
Apar aripi de primăvară.

După psalmul 23 (2)

Păstorul vieții mele e Isus
Și nu-s atins de foame și de sete

După psalmul 23

E păstorul meu Isus:
El mă duce-n munte sus,

Pe-acoperișul mănăstirii sânt
Pun ultimele buchii de șindrilă,
Iar schelele îs date la pământ
Împrăștiindu-și restul pe argilă.

Cum dorește un cerb izvoarele de apă,
așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
Psalmul 42:1