Bragagiu - creaţii proprii

Ziua moale se apleacă
Și prin munți găsi sălașul,
Iară seara bate-n toacă
Vremii calculând făgașul.

Deștepta-mă-voi devreme
Roua când de-abia apare
Ca-nceputul de poeme
Care te atrag spre Soare.

Lângă cumpăna strâmbată
Am venit cu soarta-n seară,
O chindie parfumată
Cu pelin era în vară.

Adun cuvintele bătrâne
Uitate chiar de amintire
Că poate-oi fi în stare mâine
Să le păstrez pentru citire.

Iar văd și aud ca-n minune
Simțirile mele naive
Cum cântecul Luna-și compune,
Cum noaptea e pe portative.

Cerul scrie rânduri, rânduri
Pe-nălțime și cu zborul
Dând privirii mele cârduri,
Iară sufletului - dorul.

A nins cu primăvară
Pe pomii din livadă
Și-n crengi se adunară
Troienele grămadă.

Simt, uneori, cum stau spre noapte
În fața Timpului cu soarta.
El mă măsoară și socoate
Ca să-mi deschidă-n vreme poarta.

Din tremurul mărunt de stele
Frânturi de raze cad în noapte,
Iar dimineața viorele
Ridică frunzele uscate.

Și la nunta mea
A căzut o stea
Miorița