Bocet (Siratóének)

Autor:Csata Ernő


Adăugat de: haver

miercuri, 23 octombrie 2019

Traducere de Csata Ernő

Nu plângeţi!
Ritmul pulsator al inimii mele
s-a mulat deja
în melodia cosmică creatoare.
Nu asta să rămână
ceea mai frumoasă amintire
despre mine, corpul meu palid,
amorţit în sicriu.
Suflul sfânt al veşniciei,
o dorinţă atotputernică,
vibra, îmbrăţişa, iubea,
ura şi zâmbea în el viu.

Nu plângeţi!
Mie deja
nimic nu mă doare.
În praful secular,
galopând,
mă voi întoarce.
Singur, cu adevărat,
acum rămân,
când mă veţi
acoperi gros
cu pătura
de pământ.


Nu plângeţi!
Se vor răsări
noi vieţi pe mine,
mereu,
pe mormântul meu.
Voi fi floare, oare,
pe masa amintirilor
sau lumină sclipitoare
în văpaia lumânării,
fir de praf zbuciumat
şi rătăcit în ciclul
etern al nemuririi.


vezi mai multe poezii de: haver


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.