Spleen - Benjamin Fondane

Şi sufletul, în gheara beznei, ţipă:
Zadarnic baţi în mine ca-ntr-o poartă,
strigoi cu ochii roşi ai vremei; spartă
tăcerea bate-n clopote o clipă.

O, dac-un vis ciudat, ca o aripă
ar rătăci ca-ntr-o vioară moartă
în mine cel afurisit de soartă,
bătut de lepră şi lovit de gripă.

Atunci, amic cu ploaia şi cu vântul,
pleşuv de bucurie şi de viaţă,
voi integra, ca-n Început, Cuvântul.

Şi-apoi, ca orice veselă paiaţ㠖
vreau să-mi destram şi sufletul, şi cântul,
şi oasele – ghem animal de aţă.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Benjamin Fondane



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.