Demența - Benedict Corlaciu

În mahalaua mea, o fată nebună,
ca o răbufnire molatecă,
în fiecare noapte trăgea cu praștia-n lună,
când orele două cerșea, lunatecă.

Fiecare piatră era un gând în care ochii își storceau lumina; cățărată pe colțuri de cer, plângând, chemări bolborosea.

Picioarele-i dansau în semilună
sub adormirile trupului din somn plecat -
deasupra mahalalei, fata nebună
își presară trupul înnegurat.

Câte gropițe îi numărau sânii, toate cu friguri i se umpleau.
Fata aceea asmuțea câinii și-mpreună ca o haită lătrau.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Benedict Corlaciu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.