Bătrînul pictor

sâmbătă, 22 ianuarie 2022

Bătrînul pictor
Stînd fără grai în faţa pînzei goale,
Ne îndrăznind s-atingă virginitatea-i albă
Ce-l cheamă șireată, cu scînteieri domoale,
De teamă să nu-i tremure penelu-n mîna-i slabă.
Avînd întreagă-n minte minunea aşteptîndă
Să umple peste margini, în revărsare blîndă,
Culori ori umbre sure-afumate,
Sfărmînd pe veci albul altar
Încins de un greu de biruit hotar,
Ce ţine în zăgazuri culorile-nspumate
De zbaterea de zid şi maluri, în lupta lor cea oarbă
De-a evada spre ochii ce aşteaptă să le soarbă.
Simţea cum timpul, neobositul joagăr
În ritmul monotonului său şlagăr,
Grăbește peste înţelesuri, scurtînd măsura,
Ca un slujbaș meschin ce nu-și sfîrșește tura:


Apucă penelul, aproape fără să îl simtă,
Iar mîna-i, de acuma ne mai tremurîndă,
Devine jgheab potopului-nspumat,
Pornit să-nfrunte ce-i de ne-nfruntat.
Cei doi, de acum, vrășmaşi înverșunați
Luptau știind că vor fi nerăzbunați,
În urma celui ce va pierde lupta
Nu va fi cine să-i astupe cripta!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.