Azi drumurile nu au ochi să plângă

vineri, 19 noiembrie 2021

Azi drumurile nu au ochi să plângă
Și piatra crapă de atâta dor,
Nu-s urme-n care ploaia să se strângă
Nici viziune pentru viitor.

Afară cineva mă urmărește
Vorbesc cu mine și încep să zbier,
Din depărtare viața îmi zâmbește
Dar depărtarea asta-i sus in cer.

Un gol cuprins de haosul de-acasă
Mă seacă de puteri, fundamental,
Un zâmbet cald mi-aș fi dorit la masă
Dar vremea-i rece, traiul e amar.

Și toate-s umbre fără vreo sclipire
Și drumurile-s reci ca niciodat'
Copilul ce visa la nemurire,
De-o vreme visul și-a abandonat.

Azi drumurile nu au ochi să plângă,
Că astăzi ne așteapt-o groapă-adancă!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.