Autumnală - Mircea Manolescu

Ploua mărunt ca printr-o sită deasă.
Lungi fire ude atârnau din cer,
O zi urâtă, fără caracter,
Să nu-ţi goneşti nici câinele din casă.

Ploua molcom, metodic, consistent,
Cu o perseverenţă dezolantă
Şi-o nepăsare demoralizantă,
Pe gratis, fără nici un fundament.

Ploua stupid, ridicol, caraghios,
Pe caraghioşi ce-şi daseră-ntâlnire
Sub cerul răzvrătit pe-ntreaga fire,
Muraţi complet de sus şi până jos.

Din norii puşi pe fapte criminale
Ploua perfid, cu asiduitate.
Părea potopul din antichitate
Reeditat la vremurile-actuale.

Stam singur sub castanul rebegit,
Cu frunzele mustind de-atâta ploaie.
În jurul meu se-ncrucişau pâraie
Şi mă-ncerca un tremurat cumplit.

Am înfruntat natura detracată
Sperând că vei apare-ntr-un târziu,
Dar n-ai venit... Din cerul plumburiu
Ploua c-o insistenţă disperată.

O, înţeleg, gingaşa mea copilă,
Ţi-a fost, desigur, teamă că răceşti
O ploaie, chiar şi-n cazul când iubeşti,
Rămâne totuşi rece şi ostilă.

Adăugat de: Mihai_Manolescu

vezi mai multe poezii de: Mircea Manolescu