Grota urșilor - Aurel Rău

stalactitele plâng după bătrânii urși
pupilele lor clare cad în candele aburite
care cu moartea pre moarte călcând urcă
până se fac lumânări de nuntă

iar oasele bătrânilor urși sunt și ele-aievea
cum au pornit vii la drum acum 10.000 de ani
și sunt fier ruginit printre străluciri
de porțelanuri și de cristaluri și de iluzie

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Aurel Rău



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.