O fericire aproape perfectă - Aurel Dumitrașcu

Câtă bunătate într-un anotimp ruinat de
nevroze. Și-i carnea cu noi și-i aici
și-i stânjenită de norii cei negri.
Ies în curtea spitalului, caut poarta, ies, fac zece
pași, intru iar …! Asta-i: o fericire
aproape perfectă.
Dintr-un oraș verde tu îmi trimiți agonizând
rochiile tale de bal.
Dintr-un oraș verde în curând voi primi
ultimele scrisori ale unei defuncte.

(1988)

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Aurel Dumitrașcu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.