Ars doloris - Aurel Dumitrașcu

-Niciodată la marginea gurii tale
luna osândită la întuneric
numai teama de a se sfârși această realitate
teama de scenă pustie
teama de materia în care țipă un măr
figuranții & obsesia roților pe care au rămas
niște urme, desigur, sudalma e o mărturisire
(nu-i întreba pe cei singuri
dacă sângele are umbră)

se pierd atâtea obiecte omul însuși

de ce ne-am cunoscut noi la poarta
abatorului în mirosul acela insuportabil?
o plută din lemn dulce în ochiul tău stâng

"am să vopsesc orizontul... -spui- potopul
este o piesă de teatru în care joacă devălmășia"

ai spus tu încă și altceva

între mine și tine numai aerul
ca un poem întors de pe front.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Aurel Dumitrașcu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.