Patria - (Hazám) - Attila József

Traducere de Csata Ernő

1.
La noapte, mergând spre casă,
simțeam cum se agită
în aerul blând, un freamăt,
iasomia cum se clatină,

în suflet o junglă întreagă,
și mulți dorm în stradă.
Lovindu-mă de viață,
care hrănește o limbă,

comunitatea, agale,
ca soțul naturii mame,
insistă-n muncă posacă,

în cuget și în injurii,
aci în adâncul nopții:
mizeria națională.

2.
Mii de boli generale,
dese morți infantile,
orfelinate, sclerozare,
demență, copil unic, triste

mârșăvii, suicid, lene,
ce, minuni așteaptă,
nu ajunge, că se vede:
liberi să fim odată!

Și-n sfaturi, de oameni
pricepuți, a dezbate
sutele de necazuri.

În magia abuzului,
puterii nu-i pasă,
cum se va crăpa neamul.

3.
Moșierul, până la refuz
umplut cu butuci, grâne,
drum va deschide cu hârlețul,
nimicind sate, cătune.

Omul curajos, înțeleptul,
vatra, care-și apără,
va fi silit, ca dobitocul,
șeful să-și aleagă.

Pe jandarmi pene ornează,
zâmbesc și garantează,
scriu, care ajung soli,

de un mileniu decide deschis,
cel ce, ca-n snop, se ține închis,
abil fiind sau din ordin.

4.
Domnii n-au fost leneși, năuci,
să-și apere de noi pe semeni
și-n America au fugit
un milion jumate de oameni.

Cu inimă strânsă, tremurând,
dispari zvârcolind cu valul,
cu amintiri și vărsând,
ca cel ce-n vin își varsă duhul.

Mulți crezând, că sună talanga,
dar, soția știa, că, de la așa
nebun, bani nu va primi familia.

Trecutul nostru s-a aglomerat
și tulburați, ne-a așteptat
lumea noua, în emigrația.

5.
Muncitorul nu va obține,
decât, ce negociază,
ce ajunge de supă, pâine
și de șpriț, ca să facă zarvă.

Țara nu întreabă cine
lasă buclucul-n grămadă,
dar ar trebui să sprijine
pe ei în uzine din țară.

Fata, dulciuri visează,
dar, nu știe de alianță.
Primește banii sâmbătă,

cu penalizare scazută:
surâde banul: de asta
ai muncit, degeaba.

6.
Se teme săracul de bogat,
bogatul de cel sărăcit.
Frica subtilă ne-a captat
și nu visul închipuit.

La sărac, mai mult drept n-a dat,
cel ce după el e hrănit,
pălește, ca stiva, e argat,
dar la cerut, nu s-a grăbit.

De un mileniu depărtare,
se duc cu boccea-n spinare,
urmașii gloatei.

Fiecare va fi slujitor,
în loc, ca mormantul taților,
să fie pângărit de ei.

7.
Totuși, ca ungur de pizmă,
sufletul țipând se sperie -
Patrie dragă, primește-mă,
să rămân fidel-n vecie!

De zornăit de lanț, scapă-mă -
pentru mine nu-i voie!
De procurori apără-mă,
sunt poet - stiloul va scrie.

Ai dat plugari mării,
dă-i cinste omenirii.
Lasă-l pe ungurul ungur,

nu vrem pe neamțul cu jugul.
Să scriu frumos – ocazii
să am ‒, cântul fericirii.

Adăugat de: haver

vezi mai multe poezii de: Attila József



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.