Mama - (Mama) - Attila József

(Traducere de Csata Ernő)

De o săptămână la mama
mă gândesc veșnic, degeaba.
Cu coș scârțâind în poală,
urcând în pod, urcând în grabă.

Eu înc-am fost om nestricat,
am urlat și m-am înfuriat.
Să lase rufele în alt loc.
Pe mine să mă ducă la pod.

Urca și le-ntindea calmă,
Nemustrând, nici să mă vadă
și rufele curate, foșnind,
fluturau în sus, învârtind.

Nu m-aș sclifosi, e tardivă,
acum o văd, ce titanică -
părul ei alb flutură-n cer,
azur dizolvă-n apa din cer.

Adăugat de: haver

vezi mai multe poezii de: Attila József



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Și eu vă mulțumesc. Mă bucur c-ați citit-o și lectura ei vi s-a părut un privilegiu.
haver
joi, 12 noiembrie 2020