Aştept de-atâta vreme primăvara,
Că astăzi nu mai ştiu nici cine sunt,
A plâns printre sonete călimara,
Prea multe nopți am fost un fulg mărunt,
M-au troienit cu gândurile triste,
Ninsorile ce-au curs în lung descant;
Din iarna care-a vrut să mai reziste
Am renăscut și iată-mă cuvânt.
Povești prea multe, zboruri nepermise
Au îngheţat în fulgii reci de nea,
Le-ar dăinui în simfonii nescrise
Doar primăvara, dacă ar putea.
Peroanele sunt goale, tristă-i gara,
Îți scriu un vers și nu vreau să mă-ncrunt,
Aştept de-atâta vreme primăvara,
Că astăzi nu mai ştiu nici cine sunt.
Să plece iarna, e prea grea povara,
În pieptul meu simt inima, tumult,
Aştept de multă vreme primăvara,
Ca pe-o iubire nouă s-o ascult.
Din volumul Ceremonia Iubirii -
Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013
vezi mai multe poezii de: nutzu
Distribuie pe: