Cântecul libertății - Aron Cotruș

Gata, ostași de ne-nfrânt
cu cei deopotrivă cu noi:
Pe-ai Rusiei căpcani și strigoi
să-i ștergem de pe pământ.

Gata, voinici de oțel!
În stepe și-n tundre de ger
ne-așteaptă mulțimi, care pier
cantr-un amarnic măcel.

Ne-așteaptă popoare întregi,
ce-n țările baștinei lor
de sdroabă și foamete mor
de groază și fărădelegi…

Ne-așteaptă în zarea de foc
Carpații, ca niște părinți
cu piepturi și cu brațe fierbinți
de atât de cumplit nenoroc…

Și muți, cu cuțitul la os,
robi pe pământul străbun
ne-așteaptă bieți semeni, ce-și pun
încrederea toată-n Cristos!…

Dar zornetul lor de cătuși
sună-a furtună-n galop,
a crâncen galop prin potop
prin țara strămoșilor duși…

Din Danzig la Vladivostoc,
din Zagreb la Cluj și Shanghai,
pe-oriunde de vaere dai,
de lanțuri și de cnuturi de foc…

Gâzi aspri, cu rânjete reci,
duc oameni netrebnici și goi,
ce-așteaptă, cu văzuri de sloi,
glonțul, care culcă pe veci.

Iadul lui Ivan cel Cumplit
plumbi are și avea-va destui,
pentru fruntea și ceafa oricui
în țarcul cu foc îngrădit…

În mers, voi, voinici de ne-nfrânt,
spre-al stepelor puhoi de noroi!…
Dârji calcă alături de noi
ostași de pe-ntregul pământ!…

În mers spre Rusalii de foc
c-o turmă și-un singur stăpân;
spre cei ce-n picioare rămân;
să schimbe nenorocu-n noroc.

Veni-vom pe rând înapoi
cu gândul și cu frunțile sus,
nu ca atunci când ne-am dus
cu Mările Negre din noi.

În cântece iuți haiducești,
cu pieptul și cu creștetul gol,
intra-vom ca duși de pârjol,
în Praga și-n București…

O, Baltică! O, Pont Euxin!
Pe aripi de pajuri, curând,
vom trece sub ceruri, cântând:
cruci să-mplântăm pe Kremlin!

Lungi stele și fulgere noi,
cum altele n-au fost și nu-s,
prin gol arunca-vom de sus
în Rusia de glod de sub noi!…

Din Dunăre și până-n Urali,
vedea-vom, prin nouri zburând,
izbite de-un crâncen orând
în fugă, oștiri de muscali.

Vom sparge ale iadului porți
și roșiile zăvoare și uși,
și Uralii de grele cătuși,
ce-n trup, Europa, tu-i porți!

Ca mâine, duși parcă de vânt,
vom pune-un năprasnic picior
în inima Moscovei lor,
cu-ostași de pe-ntregul pământ!…

Și-n strâmba lor lume pe dos,
vedea-vom cum lanțuri se rup
scurt de pe-al Rusiei trup,
de beznă și de racile roș…

Și-n groaznicul lor povârniș,
cu cuget fățarnic ori drept,
cruci albe și-or pune pe piept
muscalii cu văzul cruciș.

Ca după porunci de nou rost
vedea-vom cum țări se desfac
ca după boli fără leac,
din putreda Rusie ce-a fost.

Și ca de pe-un alt Ararat,
după potopul de plumbi,
zări-vom în stoluri ai Romei porumbi
peste pământul descătușat…

Peste roșul și sterpul noroi
boit de călăii trufași,
Isus cu albii, nevăzuții lui pași,
păși-va noptatic alături de noi!…

În inimi, în gânduri și-n suflet cu El
vom arunca în văzduh
cu armele Craiului-Duh
ziduri și temniți de beznă și-oțel!…

Și-n frunte cu Arhanghelul Lui,
cu bocanci ferecați ca pe pod
vom duce prin marea de glod,
pâine și pace oricui…

Scurt vom opri cel prădalnic puhoi
de la un pol pân-la celalt:
l-om arunca înapoi dintr-un salt
cu Romele albe și aspre din noi!

În marș uriaș, de ne-nfrânt
spre-ale soarelui porți de acuși:
Ai Rusiei Urali de cătuși
în praf să-i prefacem și-n vânt!…

Madrid, 1952

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Aron Cotruș



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.