Inaugurare de pod - (Hídavatás) - Arany János

(Traducere de Csata Ernő)

Zise el: ,,Dublu sau nimic!''
Și cărțile-s aruncate;
Gata... poate va fi calic:
Astea-s mize suspuse:
,,Râvna vieții june.''

Nu are noroc, - băiatul
Sânge transpiră pe frunte.
Miza a căzut!... pribeagul,
- Acum lipsit de speranțe -
Va porni singur-n noapte.

În față râul, podul nou,
Încă flutură și steag:
Inaugurat azi, de crez
Și alai cu trompeta:
Numind ,,Sfânta Margareta''

Mergând la mijloc, unde paza
Dând ora închiderii;
Turnuri din patru orașe
Bătând miezul nopții; -
Jos stele-s, sute de mii.

Și cum ceasul sună, bate,
Cu voce fină or aspră,
El privind jos la stele-n ape:
Pe val, vine cât-o umbră:
Moș, copil, tânăr, tânără.

Până-n umăr, primul e capul,
Și se-nvârte în jur, bizar;
Apoi iese tot corpul,
Fiecare e jovial:
,,Pod nou! vom lansa! ilar.''

,,Hai!... primii-s? hulubii!''
În alb, băiat și fată
Deja-s pe pod, în brațe prinși:
,,Uniți după viață!''
Și s-aruncă, - ca odată.

Aplauze. - ,,La rând e acum
Bogatul: curaj, bătrâne!'' -
,,Datornicii și așa fug:
Mă arunc, va fi mai bine!''
Și apa, lină devine.

Vin și nechemați pe urmă
Al trelea, patrulea:
,,Eu la loto pierd întruna!’’
,,Patru decade, - cinstea
Mi-am purtat adesea.''

Și rând pe rând aruncă valul,
Ici-colo, cum dispari.
Un student vine: ,,Eu-s acum
În primul an, nu am bani:
N-am primit: bine, că sari!''

Un moș cinstit, cu barbă albă,
Se va târî încet pe pod:
,,Cât a putut, a dus și rabdă
Traiul: e sărac de tot! -
S-aruncă, drept în vârtej-sorb.

Cu față blazată, fardată -
Jos, o doamnă apare:
,,Oh, trai: ziua toată
Sus sau jos cu țoale!''
Și ea în val dispare.

Cu zarvă, un schelet de bărbat
Zângâne, păzea!, ce spun:
,,Eu, c-un baston de comandant,
Pe Napoleon îl răpun!''
Toți șușotind: ,,e nebun! ...''

Un băiat jegos, hohotând,
Îi suflă în ceafă,
Solidar-n Dunăre aruncând:
,,Meșterul mă asteaptă:
Cu curea să mă bată!''

,,Eu sunt bogat'', strigă altul
Și plăcerile n-apari! -''
,,Dând mâna, am rămas lealul
Și Alfred cu sora-n grai!''
Toții, cum știm dispari.

,,La duel o făgăduire:
Glonțule, du-te în față!'' -
,,Eu m-am lăsat de rușine,
Și iată e pizmașă:
Logodindu-mă cu apă. - ''

Așa, în grup, - nu separate,
Fulgerând, sari calmate,
Ca peștele fugar în mare;
Ca păsările-n gloate
Zburătăcind, prin planare.

Aversă-n bule gigantice,
Jos dansând un bulb uriaș;
Sinucigașii-n semicerc,
Vuind sus-jos, ca morișca;
În Dunăre, e nimica.

El se uită... dar nu vede,
Cu cap amețit și orbit;
Dar, cum dens, mai dens iese
Valul, e pericol vădit:
Va simți cursul, molipsit.

La acest vifor nu rezistă, -
Să rupă cercul de vrajă,
Braț pământean n-are forță. -
Când ora unu să bată:
Podul gol, - tihnă totală.

Adăugat de: haver

vezi mai multe poezii de: Arany János



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.