Psalm-amurg - Ara Alexandru Șișmanian

Iatǎ-le cum se adunǎ movilele tǎcute de demoni stîngaci
dîre greoaie, grele de cauciucuri malefice
camioanele par cazanele clocotinde ale unor vrǎji
rǎsucite în spirale catolice,
Da teascurile, pilugul furnalului şi fumul ca o virgulǎ groasǎ
aerul e un guler apretat sub fierul mînuit de spǎlǎtoreasǎ
da levitaţia e o gravitaţie mai grea, o gravitaţie invers-propulsoare
da respiraţia e o amprentǎ rea exilatǎ etern de sub soare,
Strofa, viaţa, degetul gros al infarctului, ceafa sticlindǎ a morţilor
ochelarii de piele ai cailor, potcoavele norocoase şi triplul trifoi
de lîngǎ lamele ameţitoare ale autostrǎzilor, sandvişurile hecatombice
de borş cu mǎmǎligǎ, micile explozii, micile apoplexii oraculare
sînt aspecte ale aroganţei amurgului,
Cariile imaginaţiei dorm ca nişte subsuori edilitare.
Atît de mari au ajuns forţele raţiunii, forţele de producţie ale raţiunii…
Cariile imaginaţiei somnoleazǎ somnul demonilor stîngaci
al demonilor care şi-au pierdut abilitatea taumaturgicǎ
furnicarea de enorme magii suprarealiste, mişunarea magneticǎ
de miriapode morbide –
nu! acestor demoni înceţoşaţi şi fragili, sǎ opunem un nu
hotǎrît demonologiei demagnetizate, neorealiste,
tuturor acestor superstiţii ipocrite şi fabuloase,
tuturor electrocutǎrilor sacerdotale,
liturghiilor spoite în aer liber, bidinelelor ceremoniei şi etichetei
mistrielor cu şorţuleţe de dantelă
nu! tuturor sectelor, nu! tuturor sectarilor,
nu! demonilor stîngaci neorealişti şi fragili,

Trenurile zac ca nişte canapele robuste şi desfundate
sondele îşi clǎnţǎne cartilajele ca fǎlcile ştirbe
buzele anvelopelor molfǎie ciolanele lucioase şi higienice ale ultimelor şosele
dar se coaguleazǎ pulberi sângerii, dar se coaguleazǎ dîre ciudate
ca nişte şperacluri transhimerice şi stacojii
dar o inflaţie de amurguri covîrşeşte fiece secundǎ a zilei,
ah! lucrurile astea trebuie sǎ aibǎ un sfârşit,
trebuie, trebuie, trebuie,
un singur – singur – sfârşit,

E în carnea umanǎ o nesfîrşire, o bolborosire de infinire
proteina umanǎ e un Eden sepulcral, o sepulcraţíe biogeneticǎ
zeul, maxilarul unei transmutaţii cvadridimensionale
priviţi-vǎ mîinile, genunchii graşi, laba grea a piciorului, coatele dure
şi palmele moi, diviziile agile de degete,
fortǎreţele cerebrale ale amprentelor,
caria elasticǎ a plǎmînilor şi pumnii falangelor dese,
sternul, tibia şi metacarpianul, divinul arbore nervos al spinǎrii,
occiputul care ne-nvecineazǎ cu zeii, cǎlcâiele,
galaxiile valurilor de celule,
genele şi sprâncenele cromozomilor
toate sînt instrumentele supra şi infracelulare ale a patrei
dimensiuni, ale dimensiunii etern-pietrei,

Toate sînt scântei din amurgul celei de-a patra dimensiuni, scântei
din amurgul demonilor stîngaci
o dimensiune tutelarǎ şi zeiascǎ traverseazǎ agonia ultimului amurg
un amurg ca o dîrǎ negricioasǎ de pulberi vii
un amurg ca un cheag magnetic
subţire ca frînghia finǎ, neagrǎ şi argintie de care spînzurǎ rufele peste balcoane
peste blocurile ca nişte pulovǎre albǎstrii, destrǎmate ca un adio
peste vertebrele tot mai betonate ale oraşului
la umbra cǎruia ca într-o gogoaşǎ de mǎtase giganticǎ şi durǎ
se dezvoltǎ foarte încet, foarte rǎbdǎtor
ca o larvǎ corpuscularǎ,
crepuscularǎ şi tenace
Antichitatea Civilizaţiilor Industriale,

CLOROFORMIZAT, CLOROLEUCITE, CLOROMETRIC, CLOROMICETINĂ,
Closet s.n. = latrinǎ, vespasianǎ, privatǎ engl., fr. closet
CRONOFAG, CRONOFAGIE, CRONOGRAM, CRONOLOGIE, CRONOMETRU,
Crooner s.n. (americanism) cîntǎreţ de local care colaboreazǎ cu formaţiile de jazz comerciale interpretînd melodiile la modǎ într-un stil dulceag, romanţat pron. cru-nǎr (<americ. crooner).
Crown,

Coroana dogorîtoare a rotativelor de cuvinte
Zeitatea oarbǎ a tiparului
Alfabetul Braille al orbilor cu pupile de hîrtie
Suluri de hîrtie revǎrsate pe scînduri de lemn
Lemnuri de hîrtie bǎlǎcind lemnuri dîrdîinde de lemn
ca halatul unui cer împuşcat ca un fluviu boreal de gelatinǎ multicolorǎ
un simplu torent inert de inteligenţe perimate
în fiecare din aceste silabe s-a scremut cu un scrâşnet cataleptic universul întreg
trenul marfar al cuvintelor
e mumia moartǎ-n dicţionare a neuronului cǎlduţ şi bleg,

Amurgul bestial ca o gurǎ rozǎ
aleargǎ prin ţeava unui tunel
la capǎtul cǎruia neîncetat, plumburiu spioneazǎ
depilatǎ şi rece – insigna ochiului lui aristotel

Dar demonii stîngaci sînt mult maceraţi de frica aristocraţiei
sulurile de cuvinte scrijelite în plumb tremurǎ ca nişte sarcofage
greoaie de teroarea revoluţiei albastre
non-violenţa ar vrea sǎ le fie deviza aceste inteligenţe ca nişte amurguri perimate
ele care se tem chiar de durerea sexului de plumb ce le dǎ naştere
ele prin epiderma subţire ca creta a cǎrora cerneala impregneazǎ o epopee
întreagǎ de durere-nchegatǎ
ei ca nişte greci greoi şi naivi
ei ca nişte filistini deshidrataţi
ele buzele unor gigantici livizi
ele ca nişte cǎmǎşi sonore, ca circumvoluţiunile unor creiere tipǎrite
ei cu coamele plǎpînde ca nişte antene sângerii şi vǎrgate
ei strǎvezii ca nişte îngeri de sticlǎ
ele acefale ca un instinct invalid
ele ca un nerv mǎtǎhǎlos de frişcǎ
ei plîngînd ca nişte embrioni alcoolici
ei încarceraţi în sticle prǎfuite de grafit
ele mari ca trompa acusticǎ a lui Dumnezeu
ele tot atît de adevǎrate ca scenografia unor maree
ei ca nişte viruşi cerebrali virtuoşi
ei mai subţiri ca gratiile delirium-ului tremens
ele ca schizofrenia radiografiatǎ a unei inscripţii
ei ca nişte modeşti asasini nervoşi
ele mai paranoice şi mai palide decît tunurile Krupp
ei infinitezimali şi gingaşi ca o iradiaţie
ele ca nudurile groase şi albe ale unei frumoase hidropice
ei bizari ţînţari priapici
ele, ei

Heiiiiiiiiii iii ii i i˙˙˙˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙



http://ftp.adshishma.net/Ara-Accueil.html

Adăugat de: Lucia Eniu

vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian