Orfeu sau în-sinele - Ara Alexandru Șișmanian

(o plîngere a româniei)

Pe-acolo,
pe-aici,
cîndva misterele îşi purtau
rîsul şi plînsul.
E un loc al geometriei,
al contemplaţiei geometrice,
al teoriei.
Şi înainte de toate un sunet.
Un sunet care cîntǎ prin coloane ca prin nişte orgi.
Un sunet al strǎfundurilor,
şi al celor mai mari înǎlţimi.
Cele mai mari înǎlţimi nu sînt piscurile,
ci chemǎrile –
ale celor cǎrora ceea ce e mai sus le rǎspunde,
şi nu ale celor ce ajung cel mai sus.
Nici nu locuiau acolo altceva
decît coloane,
nu existau alţi locuitori.
Coloane de luminǎ
spre linişti de cunoaştere –
şi în scânteiere, o deschidere de scurgeri lente,
curgere de sunete
ca nişte adîncuri.
De fapt acolo nu au fost niciodatǎ dealuri
ci numai marginile vǎilor.
Nimic masiv, adunat, îngrǎmǎdit în masǎ.
Ci numai nişte deschideri,
nişte dezvǎluiri profunde:
aceasta era Marea la început.
Şi în tot profundul sunetelor adormite,
din tot profundul ţîşneau
coloane de lumini!

Orfeu la început n-a fost decît acest cântec al adâncurilor.
Şi tot acest cîntec au fost
Eurydike,
şi Hades,
Infernul,
şi Persefone,
şi Bakkhantele...
Toţi, toate intrau în-locul acestui cîntec.
Acest cîntec
în care plîngînd infinite lumini
spre obîrşia de tihnǎ
spre Tatǎl înalt cǎutat,
strǎfundurile,
vuinde,
se deschideau –
microbi de ape
în vîrtejuri,
din suferinţe de şuvoaie,
uitînd şi cǎutînd,
din ce în ce mai adînc uitînd,
îl roteau.
Cǎutarea,
rotirea,
e ca o stingere.
Lumini mari,
apoi din ce în ce mai întuneric.
Amnezia începe sǎ se zbatǎ,
apar fǎptuiri – fǎpturi,
ca un vis precar,
ca un coşmar
şi ca o parodie.
Fǎpturile.
Asta e.
Fǎpturile simt cǎ sînt coloane,
parodia e
c-au uitat.
Atunci mişcarea devine un ce fǎrǎ sens,
o transhumanţǎ.
E doar sub cer,
nu în stele
şi dincolo de dincolo de ele.
E doar un subt-cer.

Mişcarea apelor a îngheţat,
şi-au rǎmas doar dealuri şi vǎi,
doar atît: dealuri-vǎi.
Ba pentru “turme” – adicǎ pentru mişcarea apelor –
se mai şi omoarǎ! (omorul-mişcare, neant de sânge-timp,
omorul-apǎ, neant de sânge-spaţiu).
Astfel, “nemurirea e numai treaba potopului”.
Iar din coloanele de atunci,
din luminile de-atunci,
ce-a mai rǎmas decît
nişte fluiere.
Aşa a pierdut-o în realitate
Orfeu
pe Eurydike.
Orfeu a pierdut-o pe Eurydike
cînd cîntecul a îngheţat.
Eurydike care a murit
e moartea cîntecului.
Acolo a domnit cîndva Orfeu.
Acolo, locul celor ce de sine au fugit.
Centrul strǎin ca loc de trecere.
Norul în apǎ – norii din ape.



Nǎscut în 1951 la Bucureşti, absolvent al singurei promoţii de hindi a facultǎţii de limbi romanice, clasice şi orientale, cu o tezǎ despre sacrificiul vedic (1974), Ara Alexandru Şişmanian a publicat articole de criticǎ literarǎ în revista Luceafǎrul, precum şi studii de istorie şi hermeneuticǎ literarǎ în Steaua. În ianuarie 1983 pǎrǎseşte definitiv România, în urma persecuţiilor politice îndurate ca semnatar al apelului pentru drepturile omului lansat de Paul Goma în 1977. Se instaleazǎ la Paris ca refugiat politic şi urmeazǎ cursuri de istoria religiilor, sanscritǎ, ebraicǎ biblică, coptǎ şi armeanǎ clasicǎ la École Pratique des Hautes Études şi la Institut Catholique de Paris, participând în acelaşi timp la conferinţe internaţionale de specialitate.
În 1993 reuşeşte realizarea colocviului internaţional de istoria religiilor Psychanodia, dedicat memoriei lui Ioan Petru Culianu, asasinat de securitate în incinta Universitǎţii din Chicago pe 21 mai 1991.
Publicǎ numeroase studii de istoria religiilor (în special pe tema comparaţiei Veda – Gnosǎ) în reviste de specialitate şi volume colective, în Belgia, Statele Unite, Franţa, Italia. Editeazǎ, împreunǎ cu soţia sa, Dana Şişmanian, sub egida asociaţiei „Les amis de I. P. Culiano” pe care o creeazǎ în 2005, actele colocviului Psychanodia, precum şi publicaţia periodicǎ Les cahiers „Psychanodia” (1, 2011, 2, 2021; recente ediţii online).
Începînd cu 1997, publicǎ regulat volume de versuri la editurile Arhipelag, Cartea Româneascǎ, Paralela 45, Ramuri: ciclurile Triptic (Priviri, Ochiul orb, Tireziada), Migrene (7 volume), Absenţe (4 volume), Neştiute (4 volume). Îşi publică independent Neştiute 5 (2018), Menuetul menestrelului morbid (2019), Absenţe 5 (2021).
Publicǎ de asemenea în traducere francezǎ, englezǎ şi germanǎ mai multe poeme în antologii şi reviste, între care publicaţiile online Recours au poème, Francopolis (mai 2013, iunie 2015, octombrie 2017, aprilie-mai 2018, juin 2020), La levure littéraire. Îi apar la editura L’Harmattan, în colecţia „Accent tonique”, în traducerea Danei Şişmanian, volumele: Fenêtre avec esseulement (2014), Le sang de la ville (2016), ambele abundent recenzate de critica literarǎ francezǎ; al treilea volum în franceză, Les non-être imaginaires. Poème dramatique, tradus şi de autorul însuşi, a apărut în martie 2020.
Sit personal: http://ftp.adshishma.net/Ara-Accueil.html

Adăugat de: Lucia Eniu

vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian