Odă demonilor stângaci - Ara Alexandru Șișmanian

Odă demonilor stângaci

Imponderabilei Dana

Huuu! la lumea cvadribilunarǎ a palizilor demoni stângaci
mînjiţi de injurie ca de o palmǎ de frişcǎ
spre care au întors al doilea obraz,
cǎţǎraţi, abia ţinîndu-şi echilibrul pe mica patǎ de noroi
de pe jambierele rǎsfrînte ale jucǎtorilor de fotbal din clubul “Giganţilor” –
ei se au bine cu giganţii, aceşti diavoli parşivi şi schizofrenici ca o scuipǎtoare –
pe spinǎrile lor de cuarţ stîlpii de stop ai multor metropolitane îşi claxoneazǎ ariile de operǎ
sute de mii de balene îşi deşartǎ ca nişte somnambulice damigene
peste ei dulceaţa spermanţetului,
alter-ego-ul acestor cǎpcǎune imponderabile ca o greşalǎ gramaticalǎ –
miezul lor e o pierdere de spaţiu, un anti-spaţiu vital
intoxicat ca o vice-Quintesenţǎ –
genele acestor eclipse care clipesc nervos, ei sînt
şi tot ei geniile vidului, plasma argintiu demoniacǎ a abisului,
panglica albastrǎ din codiţele doctorului Möbius, sînt
şi stropul de virgulǎ intraspaţialǎ.

Zac demonii stângaci ca nişte domnişoare bǎtrîne aproape ca o crinolinǎ
zac ghiftuiţii, microcefalii tuturor parazitismelor, elfii plǎpînzi
ai marilor rulete, manşetele abundenţei trişorilor,
da, zac, ei peştii virtuţii ca o balenierǎ,
a virtuţii mamifere
a Clarisselor,
subţiri ca paloarea unor jobene de neon –
ei sînt nodurile strîmbe din scînduri ca nişte labirinturi necioplite, demonii stângaci,
şi scîrţîitul gîngǎvit al cǎruţei,
crǎpǎturile negricioase ca nişte degete murdare ale osiei
şi frunzele dormitînd la suprafaţa asfaltului ca nişte calcani
literele diforme şi scrijelite din scrisorile unor mame din ce în ce mai fictive, ei sînt
şi chibritul ce nu se aprinde –
ei nu sînt ceea ce-i mort, ei sînt ceea ce moare
sentimentul fǎrǎ suport, unealta neuneltitǎ, fǎrǎ utilizare





http://ftp.adshishma.net/Ara-Accueil.html

Adăugat de: Lucia Eniu

vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian