cercurile apei - Ara Alexandru Șișmanian

cercurile apei – amprentele sufletului –
adîncurile întru sine ale spiritului –
scufundările de stingere ale neantului •
plural simultan / singular non-concomitent •
“eu nu sînt rău, sînt egoist” spune unul –
cînd în realitate, egoismul e răul –
răul banal –
răul prudent –
şi ca atare apt de indefinită radicalizare •
eurile sînt blocuri de anxietate –
cu un imens potenţial mimetic •
ara aleargă după sine – spre sine – în sine •
picaje în somn –
lumina e orizontul cavernei infinitului •
mi se scurge-n stropi uriaşi –
inima pe chipul lăuntric al trupului –
scuturat de febra unui plîns continuu –
de febra plânsului cu care mor •
cîte depărtări îmi bea sufletul – cu auzul •
în pîraie de nostalgie se varsă stingerea –
neantul mă priveşte de parcă s-ar despărţi –
străin s-ar zice că-i sînt –
deşi nimic altceva •
bărci de silabe mă poartă-n fărîme mereu prea departe –
dispersat de toată melancolia din mine •
ciudat ascult obscurul cu treptele-n coborîre –
beau noapte ca să combat varul nestins al zilei •
ochi orb omniscient de neant –
cu pleoapă strălucitoare de spirit •
ochiul orb –
41
ochiul nu vede nimic, pleoapa doar vede tot •
o să învăţăm mai mult prin dispariţie dccît prin apariţie •
intuiţia e un instinct care sare-n idee –
zborul suprimă ofidianul labirint •
nopţi clare-mi curg în ochi –
privesc tăcerea cu-ntuneric limpede –
ascult lontanul cu lacurile de lupă ale lupilor •
doar morţi mai sîntem auziţi din depărtarea care ne-a pierdut •
diger tristeţea pîn-o preschimb în nemurire –
şi deodată labirintul se limpezi în oglindă –
oglinda se dizolvă în fereastră –
şi fereastra zbură – pasăre de singurătate –
misterios, pe fereastră •
şterge-mă din cartea lumii – demon meschin –
şterge-mi nu doar suflul ci şi memoria –
umple-mi numele cu neant

Adăugat de: Lucia Eniu

vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian