Primăvară în cimitirul Hajongard - (Tavasz a házsongárdi temetőben) - Áprily Lajos

(Traducere de Csata Ernő)

Primăvara veni în timp infinit
Și-n Hajongard, la cimitir s-a oprit.

Un nume căutam pe cruce spartă,
Aletta van der Maet să apară.

Știam, c-aici are somnul etern,
Și nu-i găsesc numele efemer.

Dar duminică fiind, în liniște,
Tonul numelui cânta în mine.

Cât cânta, eu meditam la trecut,
citam spiritul profului defunct,

inima căruia s-a încălzit,
când Aletta van der Maet l-a zărit.

Când veni bezna luptelor curmându-l,
numele cânta cu fast, apărându-l.

Și acompaniind în tihnă cântul,
vestul însorit a cântat în versul,

unde contra valului de beznă
crezul a pus o stavilă imensă.

Tot pe Aletta van der Maet șopti,
când duhul sfânt i-a închis ochii.

Când lumea ingrată îl înhuma,
tot Aletta plângea deasupra,

cât i-a răsunat cu măreție
orga bisericii calviniste.

Cântul pierzând ecoul, apoi,
amuțind în pălire cu orori.

Femeie slabă - este o vorbă -
căutând soțul, l-a urmat în tombă...

Sus în Hajongard, în tihnă, sclipire,
glasul numelui cânta în mine.

Și tare aș dori, să am lacrimă,
ce să-i mulțumească acest cânt
Alettei van der Maet, din inimă.

Adăugat de: haver

vezi mai multe poezii de: Áprily Lajos



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.