Avortul - Anne Sexton

Avortul

poem de Anne Sexton

Un trup care ar fi trebuit să fie născut
s-a dus

Dupa cum pământul și-a țuguiat gura
fiecare boboc nădușind din nod,
mi-am schimbat pantofii, apoi am condus spre sud.

Sus peste Munții Albaștri, unde
Pennsylvania saltă fără capăt,
purtându-și, ca o pisicuța creionată, părul verde.

drumurile ei scufundate ca o văiugă cenușie;
unde, în adevăr, grungeul crapă rău,
un sac întunecat din care a curs cărbunele,

Un trup care ar fi trebuit să fie născut
s-a dus.

iarba tăioasă și vrednică precum halebardele,
și eu întrebându-mă când va crăpa pământul,
și eu întrebându-mă cum orice fragil supraviețuiește;

sus în Pennsylvania, am întâlnit un omuleț,
nu Rumpelstiltskin, deloc, deloc...
el luă plinătatea ce iubitul începu.

Întorcându-mâ în nord, chiar și cerul se subție
ca o fereastră înaltă privind niciunde.
Drumul era plat ca o banda de tinichea.

Cineva care ar f trebuit să fie născut
e mort.

Da, femeie, o asemenea logică va duce
la pierdere fără moarte. Ori spune ce ai vrut
Tu lașo... copilul acesta ce-l sâng.

Adăugat de: FEisu

vezi mai multe poezii de: Anne Sexton



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.