Tu, scrisoarea nu-mi arde, zglobiu - Anna Ahmatova

Tu, scrisoarea nu-mi arde, zglobiu,
Pîn-la capăt citeşte-o, cuminte.
Nu mai vreau neştiută să fiu
Şi străină în calea-ti, iubite.

Nu privi aşa crunt şi cu vină,
Sînt iubită şi sînt a ta.
Păstoriţă nu sînt, nici regină,
Poate, călugăriţă cîndva.

Acum port rochie cenuşie,
Am pantofi fără toc, ce mi-i?
Dar la fel, ca-n strînsoarea-ţi mlădie, −
Frică port în ochi mari şi pustii.

Tu scrisoarea nu-mi arde, iubite,
Şi nu plînge de răul oricui.
Ia-o-n simpla-ţi odaie aminte
Şi în inima zilei s-o pui.


Versuri tălmăcite de Traianus

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.