Rahila - Anna Ahmatova

VERSURI BIBLICE
1.
Şi a slujit Iacov pentru Rahila şapte ani
şi i s-a părut numai câteva zile,
pentru că o iubea.
Facerea 29/20

Şi în vale Iacov o întâlni pe Rahila,
Închinându-i-se ca un drumeţ fără căpătâi.
Cirezile ridicau praf fierbinte, iar piatra
Acoperea gura fântânii. Întâi
El piatra cea mare o dă la o parte
Şi cu apă limpede adapă oile însetate.

Însă-n piept inima-i este tot mai mâhnită,
Ca o rană deschisă ce doare avan,
Şi el se-nvoieşte pentru tânăra întâlnită
Să-i slujească şapte ani tatălui ei, Laban.
Rahila! Pentru cel ce cade sub puterea ta
Şapte ani ca şapte zile orbitoare s-ar perinda.

Dar e viclean avarul de arginţi, Laban, se ştie,
Şi nicicând nu cunoscu îndurare,
Gândindu-se că iertată va fi orice-nşelătorie
În numele gloriei gospodăriei sale.
Şi pe Lia cea nevăzătoare, fiică mai mare,
Lui Iacov i-o aduce în patul nopţii nunţiale.

Întunericul curge peste pustiul fără hotar,
Scăpătând stropi de rouă răcoritoare,
Şi fiica mai mică a lui Laban suspină amar,
Frământându-şi în mâini gâţele unduitoare.
Îşi blestemă sora, huleşte pe Domnul
Şi cheamă îngerul morţii, cheamă demonul.

Iar Iacov visează la oră alinătoare:
Limpedele şi răcorosul izvor din vâlcea,
Ai Rahilei ochi cu privirea-mbietoare
Şi gurluitorul ei glas de porumbea:
Iacove, nu mă sărutai şi pe mine cândva,
Numindu-mă neagra hulubiţă a ta?


(1921)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova