Pământul patriei - Anna Ahmatova

În tainice-amulete, noi nu-l purtăm la gât,
Nu-i scriem nici versuri smulse din carne, pare-mi-se,
Nebântuind – fantomă – prin somnu-ne-amărât,
El nu ne pare raiul cu desfătări promise.
În suflet niciodată cu el nu facem târg,
Nici de vânzare nu e, și nici de cumpărare,
Pe el zăcând, tăcând, iubind, trudind cu sârg,
Îl pomenim adesea, doar la prilejuri rare.
Da, pentru noi e, poate, un scrâșnet între dinți,
E, poate, numai clisa lipindu-se de ghete,
Și frământăm într-una, zdrobind pe îndelete
Grăuntele de praf cu ghimpii puri, fierbinți.
Dar mi-e lăcașu-n el, suntem cu el totuna,
De-aceea-l și numim al nostru, totdeauna.


Leningrad – 1961



Traducere Medeleine Fortunescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.