Cuminte să trăiesc am învățat - Anna Ahmatova

Cuminte să trăiesc am învățat,
Să mă mai rog lui Dumnezeu, că-i bine,
Și serile, să umblu-ndelungat
Ca să sleiesc neliniștea din mine.

Când vine vremea soarelui de-apus,
Și prind în râpă glasuri buruiene,
Acestei vieți frumoase de nespus,
Eu îi compun zburdalnice catrene.

Mă-ntorc. În poale, un cotoi pufos
Îmi linge palmele, torcând agale,
Și ca o stea se-aprinde vie jos
Lumina joagărului de pe vale.

Tăcerea sfâșiind din când în când,
Mai țipă câte-o barză peste casă,
Și nici nu cred s-aud atunci când
Va bate-n ușă mâna-ți generoasă.

1912


Traducere Medeleine Fortunescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.