Adăposturi prin grădini - Anna Ahmatova

Adăposturi prin grădini.
Foame. Negri ani.
Piterul fără lumini
Plin e de orfani…
Te înăbuși. Greu zvâcnesc
Tâmplele pustii.
Printre vuiete răzbesc
Glasuri de copii.

Dacă bați, voi deschide de-ndată,
Ca mereu, cât ar fi de târziu.
Stau acum sub arșiți pitulată,
Sub nămeți de dureri și pustiu,
Dar să fiu credincioasă tot știu…
Niciodată n-ai plâns lângă mine.
Și doar tu pâine nu mi-ai cerut.
Adu-mi însă, de vrei, din ruine
O crenguță de-arțar sau, mai bine,
Rupt din iarbă un fir, ca-n trecut.
Iar din Neva-mi iubită, ce plânge,
Câțiva stropi îmi ajunge să-mi dai.
Și-o să-ți spăl de pe oărul bălai,
Într-o clipă, cărarea de sânge.

1942

Traducere Medeleine Fortunescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.